Pe 2 iulie am fost la concertul Eminem din Stockholm. A trecut o lună de atunci, timp în care am crezut că o să îmi găsesc cuvintele să scriu pe blog despre experiență, însă lucrurile nu stau deloc astfel. Încă am emoții când mă gândesc la ziua cu pricina și la ce experiență de milioane a fost. S-a meritat fiecare leu cheltuit. Deși, la drept vorbind, eu am primit biletul cadou de ziua mea de la Ionuț ♥. Însă când se va mai ivi ocazia aș putea să-i fac și eu lui un astfel de cadou, având în vedere că amândoi ne-am simțit atât de bine încât am mai merge și la alte concerte de-ale lui Eminem.
Cum am primit cadoul în luna februarie? Ideea a fost atât de grozavă încât merită să o pun în cuvinte, aici, să o am pe blog ca amintire (deși, la drept vorbind, nu cred că o să uit vreodată momentul). Într-un buchet de trandafiri am găsit o cutie mică mică de tot, un cub cu latura de un centimetru și jumătate. În interiorul lui aveam mesaj să-mi verific mail-ul, iar în mail… erau două bilete pentru concertul Eminem de pe 2 iulie din Stockholm (zona Solna, Friends Arena, cât de cât aproape de unde locuim noi). Am crezut că e o glumă, că or fi niște bilete făcute de Ionuț ca să mă păcălească, având în vedere că amândoi suntem cu glume și farse, drept pentru care mi-era frică să mă bucur.
Cred că mi-a luat o jumătate de oră să realizez că nu e glumă. Eram cu garda sus și mă tot uitam la el, așteptând momentul în care râde de mine și-mi spune că a glumit, că nu mergem la niciun concert :)). Genul acela de cadou prea bun ca să fie adevărat. Dar s-a dovedit a fi vorba de două bilete reale la concertul Eminem, chiar în zona Golden Ring, zona din fața scenei. Practic erau cele mai bune bilete, după cele VIP.
Cum a fost așteptarea din februarie până în iulie? Lungă, luuuuuuungă de tot. Dar timpul trece, așa că ziua cu pricina începuse să se apropie din ce în ce mai mult. Nu știam nici măcar dacă stadionul Friends Arena va fi închis sau dacă partea de sus va fi deschisă. Afară erau cam 15 grade, ceea ce înseamnă vreme bună pentru suedezi. Deci m-am pregătit bine, cu geacă cu tot 😀 .
Cum a fost Eminem? E absolut grozav cât de bine s-a menținut artistul cu trecerea anilor. Chiar și eu, fană fiind de mai bine de 10 ani, văzându-i ultimele clipuri de pe YouTube începusem să cred că vârsta își pune amprenta și asupra lui. Dar în realitate lucrurile stau complet altfel. E într-o formă super bună și s-a mișcat continuu în cele aproximativ 2 ore cât a stat pe scenă. Ba chiar transpirase și și-a schimbat tricoul la un moment dat. Anul acesta artistul sărbătorește 10 ani de când s-a lăsat de droguri, iar acesta este clar unul dintre motivele pentru care încă e în formă.
În deschiderea concertului au cântat DJ TJ The King, Royce da 5’9″ și fratele lui mai mic – Kid Vishis. Toți trei au știut să facă show, și-au meritat pe deplin locul în deschiderea concertului. După ei a urmat Pusha T, care n-a fost chiar grozav, maybe not one of his best days. Oricum toată lumea deja îl aștepta pe Eminem, obviously.
După două ore în care ne-am încălzit cu piesele băieților din deschidere, și-a făcut și Eminem intrarea într-un mod bine pus la punct. A avut un video (short film) care-l introducea pe ecrane, iar la final a căzut cortina albă care acoperea toată scena și s-a putut vedea decorul pregătit special pentru el și… și… și el, chiar el, Eminem! Emoțiile au fost incredibil de mari, tot stadionul striga, fiind acolo peste 50.000 de oameni. Faptul că am avut biletele în zona de lângă scenă a făcut experiența cu atât mai grozavă. Eram practic la 20-25 de metri de Eminem, îl vedeam bine fără să fie nevoie să mă uit pe ecranele mari. Îl vedeam atât de bine încât era ireal ce se întâmplă. Știu că risc să par o nebună în momentele astea, dar ceea ce am simțit acolo nu poate fi descris în cuvinte.
Desigur, deși concertul s-a ținut într-o țară extrem de civilizată, suedezii fiind cunoscuți pentru faptul că sunt oameni reci și au totul bine pus la punct (inclusiv la capitolul bun simț excelează), am dat și de câteva persoane prost crescute. S-au tot împins și s-au băgat în fața noastră, dar n-am vrut să las astfel de incidente să îmi strice vibe-ul 😀 . Până la urmă am rămas în jurul nostru cu oameni ok – unul dintre ei chiar s-a întors la un moment dat și m-a întrebat dacă văd bine scena. Practic sunt atât de mică încât am toate șansele să mă pierd în mulțime.
Pe parcursul celor două ore cât Eminem a stat pe scenă, alături de el au mai fost și alte persoane, de exemplu a avut o orchestră care a cântat anumite piese pe care Em le are în colaborare cu alți artiști, dar a fost acolo și Skylar Grey, cu care a cântat împreună celebra piesă Stan, cât și Walk on water și Love the way you lie, și acestea două din urmă fiind în topuri vreme îndelungată.
Pe final Ionuț m-a ridicat pe umerii lui și am putut să văd mult mai bine. De la înălțimea aia, totul în jurul meu s-a amplificat. Eram acolo și era un vis devenit realitate. De fapt… nici nu cred că îndrăznisem să visez vreodată că o să îl văd pe Eminem în concert. Da, încă am emoții, încă mi se umple sufletul de bucurie când mă gândesc la seara aia.
În încheierea concertului Eminem a ținut un discurs. Au fost cuvinte simple, dar cu o anumită încărcătură. A spus că se adresează în mare parte celor care sunt fucked up, care simt că își pierd drumul în viață, celor care se luptă adesea cu sinele… A fost un discurs sincer, cuvinte pe care întreg stadionul le-a primit cu inima deschisă. Eminem n-a îmbătrânit deloc ca artist, ci e o versiune îmbunătățită a lui. La final ne-a urat tuturor să ajungem acasă cu bine.
Am ajuns cu bine. Și cu două suveniruri 😀 . O traistă din bumbac cu print cu evenimentul + un poster mare de tot. Au fost chestii pe care le-au primit doar cei care au achiziționat primele 100 de bilete parcă.
S-ar putea spune, în loc de concluzie…
Cum ne dăm seama că omul de lângă noi e omul potrivit? Ei bine, omul potrivit știe ce ne dorim. În cazul meu, știe că nu sunt interesată de bunuri materiale, că în atâția ani de când suntem împreună n-am vrut să-mi cumpere mai nimic, nici măcar cu ocazia aniversărilor. Nu haine, nu pantofi, nu vreun telefon (deși actualul telefon e pe jumătate stricat, dar tot nu vreau altul), nu bijuterii. Doar flori și experiențe, să simțim că trăim viața asta. Și mi-a oferit și flori și experiențe. Chiar multe, de-a lungul timpului. Însă concertul Eminem a fost cea mai extraordinară experiență din viața mea.
Și…
Dincolo de toate paragrafele de mai sus, încă mai cred că tot n-am reușit să pun în cuvinte toată emoția de acolo.
