În vizită la castelul Gripsholm din Mariefred (Suedia)

Orice prințesă își dorește să ajungă la castel. Eu, cel puțin, îmi doresc să trec pragul cât mai multor astfel de construcții cu turnuri și creneluri. Deși nu sunt o adeptă a stilului vestimentar din vremuri apuse demult, când vine vorba de arhitectură lucrurile stau altfel. Chiar e o plăcere să descopăr cât mai multe clădiri vechi, clădiri pe umerii cărora stau istorii în fel și chip. De castelul Gripsholm din Mariefred n-am aflat de pe net, în căutările mele nenumărate despre obiective turistice din Suedia, ci este una dintre locațiile despre care Aliona mi-a vorbit foarte frumos cu mai multe ocazii. Ea a locuit în Suedia mai mulți ani decât mine și fusese la Gripsholm de câteva ori. Mi-a spus, printre altele, că e frumoasă chiar și zona de lângă castel, zonă care e chiar gratuit de vizitat (numai interiorul castelului are taxă pentru turiști). Nu mai e niciun dubiu că m-a convins să merg și eu la castelul Gripsholm din Mariefred 😀 , drept dovadă stând chiar articolul de azi – un material cu fotografii de acolo, informații despre locație și alte câteva chestii pe care eu le-am considerat bune de notat.

Am așteptat o zi cât de cât frumoasă pentru a merge acolo, ca să putem să stăm și pe afară un pic, să nu batem drumul până în orășelul Mariefred doar ca să stăm o jumătate de oră trecând dintr-o cameră în alta a castelului. Astfel, într-o zi de pe la mijlocul lunii iunie am pornit într-acolo. N-a fost tocmai o zi cu soare, că astea-s rare în Suedia, dar era frumos.

Castelul Gripsholm din Mariefred este situat la 67km vest de Stockholm. Noi, stând la jumătatea drumului dintre Mariefred și capitala Suediei, am avut de parcurs doar jumătate din distanța asta 😀 , astfel că în vreo 30 de minute eram deja acolo.

Castelul este înconjurat de apă, iar intrarea se face pe un pod din lemn. Nu am eu mari cunoștințe despre istoria suedezilor, dar din câte locuri am vizitat am observat că sunt destul de buni cu strategia defensivă, astfel că multe clădiri importante sunt înconjurate de apă, construite pe mici insulițe și, din punct de vedere arhitectural, în așa fel încât să permită cu greu atacul din partea inamicilor.

Castelul Gripsholm din Mariefred a fost inițial o clădire fortificată, construită în anul 1380 de mareșalul Bo Jonsson Grip, șef al consiliului regal. De la el vine și numele Gripsholm – “Grip” fiind numele mareșalului, iar “holm” însemnând insuliță. Castelul impunător pe care îl putem vizita în prezent a fost construit cam în 1530 la cererea lui Gustav Vasa (regele Gustav I al Suediei), dorindu-și să transforme clădirea fortificată într-una impunătoare, întărind cât mai mult și rolul ei strategic. Astfel, fiecare latură a clădirii trebuia să fie construită astfel încât să poată fi apărată cu tunuri și arme de foc, mai ales dacă inamicii s-ar fi urcat pe ziduri, însă apărarea să se facă fără a produce pagube construcției. Pe ideea aceasta zidurile au fost ridicate sub forma unui hexagon cu 4 turnuri. De-a lungul sutelor de ani construcția a beneficiat și de alte schimbări, dar mare parte din ceea ce vedem astăzi datează de la 1530.

Dincolo de calitățile arhitecturale ce aveau rol defensiv, castelul Gripsholm din Mariefred era gândit pentru a fi mult mai mult de atât, astfel că interiorul construcției avea (și are în continuare) câteva săli impunătoare de evenimente, cât și multe camere care să adăpostească oamenii de seamă ai familiei regale, dar și pe cei care aveau să fie prezenți acolo cu diferite ocazii. Și, fără niciun dubiu, sălile castelului chiar au adăpostit mari festinuri, precum sărbătorirea trecerii de la monarhie electivă la monarhie ereditară.

Personal, sălile de evenimente nu m-au cucerit însă foarte mult, ci mai degrabă mi-au plăcut pereții multor încăperi mici și medii, pictați în întregime! Efectiv erau pictați complet, la fel ca bisericile de la noi, numai că picturile erau cu motive geometrice și alte modele non-religioase. Și mobilierul din lemn era masiv și sculptat cu atât de multe detalii încât mi-au rămas în minte câteva mese, un cufăr imens și chiar și un pat cu baldachin. Nu tot mobilierul era impresionant, dar în mod cert câteva piese au fost memorabile.

Un alt detaliu care mi-a atras atenția au fost corpurile de iluminat. Candelabre și iar candelabre, o adevărată atmosferă regală. La polul opus, însă, unele încăperi (majoritar cele ale oaspeților) erau ceea ce în zilele noastre am putea numi sărăcăcioase.

Dacă tot sunt la partea asta cu încăperile, se cade să menționez și faptul că paturile erau foarte înalte, dar scurte, ca și cum suedezii de pe atunci ar fi avut cel mult un metru și jumătate. În ziua de azi, trebuie să recunoaștem, suedezii sunt mai degrabă cunoscuți pentru statura lor atletică, fiind oameni înalți și impunători. Din acest motiv cred că m-a surprins dimensiunea paturilor din castelul Gripsholm din Mariefred.

Prețul unui bilet de intrare a fost de 130 de coroane suedeze, ceea ce înseamnă vreo 65 de lei. Sincer, comparativ cu alte atracții turistice din Suedia, castelul Gripsholm din Mariefred mi s-a părut un pic cam scump pentru ceea ce oferă. Practic asta e taxa de vizitare a interiorului, care, deși e mare și durează ceva timp întreaga vizitare a lui, adăpostind inclusiv o colecție de peste 400 de portrete, nu are neapărat ceva extraordinar, decât dacă e să ne raportăm la chestiile pe care le vedem gândindu-ne că datează de pe la 1530.

Regele Gustav I al Suediei, numit adesea drept fondatorul Suediei moderne, cel sub comanda căruia a fost realizat castelul Gripsholm din Mariefred, este de fapt bunicul lui Gustavus Adolphus (numit “The Golden King” și “The Lion of the North”), cel care a ordonat realizarea celebrului vas Vasa (între timp devenit muzeu; am scris aici un super material despre el). Mari oameni și grozavi conducători a avut familia asta 😀 , lăsând multe în urma lor.

Și dacă tot vorbim de mari oameni, pot spune că suedezii sunt mari oameni nu doar pe prezervarea clădirilor istorice, ci și pe realizarea de alte atracții turistice în apropierea acestor clădiri. Astfel, după ce ne-am învârtit ceva timp prin castelul Gripsholm din Mariefred și apoi un pic și prin zona spațiilor verzi ce aparțin acestuia (spații aflate pe mica insulă a castelului, unde oamenii se pot plimba în voie, fără să fie nevoie de bilet de intrare), am mers pe jos 800 de metri până la o gară cu un trenuleț dedicat turiștilor – Östra Södermanlands Järnväg (în eventualitatea în care vreți să studiați locația pe Google, după numele acesta o veți găsi).

“Trenuleț”, totuși, e puțin spus. E vorba de un tren cu aburi, cu mai multe vagoane, tren ca pe vremuri, însă atât de frumușel păstrat și bine întreținut încât nu mă pot abține să nu strecor câte un adjectiv diminutivat. Locomotivele cu aburi și vagoanele atașate datează din perioada 1890-1925, iar calea ferată pe care operează are o lungime de 11 km. Cursa turistică are farmecul unor vremuri demult apuse și e frumos că putem experimenta așa ceva. Dacă e vremea relativ bună, o să apară și câteva căprioare zburdând libere pe spațiile verzi traversate de calea ferată. Însă în mare parte din timp eu am fost atât de captivată de interiorul trenului și de experiența deplasării cu acest mijloc de transport încât era nevoie ca prietenul meu să mă atenționeze să mai arunc o privire și pe geam.

Biletul de călătorie cu trenul acesta cu aburi costă 130 de coroane suedeze de persoană (aprox. 65 de lei). Mi-a plăcut chiar foarte mult să mă plimb cu el. Experiența m-a purtat înapoi în timp încă de la intrarea în gară. La cumpărarea biletului, în incinta gării, sunt chiar și cufere vechi (dar în stare bună), ca și cum am fi la începutul anilor 1900 și o mulțime de oameni au bagajele cu ei, pregătiți să plece în diferite direcții cu trenul.

Cam asta a fost mica vizită în orășelul Mariefred. În mod normal eu plecasem de acasă cu gândul că mergem doar la castelul Gripsholm din Mariefred, însă prietenii cu care am fost acolo au știut ei de trenuleț și astfel am bifat două experiențe 😀 . Cu atât mai bine, zic eu.

În mod normal eu nu eram turista clasică, dar de la o vreme am început să bifez și eu atracții turistice, mai ales când sunt într-o altă țară, pentru că niciodată nu se știe cât stau acolo și dacă mă mai întorc vreodată.

Dacă nu locuiți în Suedia (sau orice altă țară din Scandinavia) și plănuiți o vacanță pe aici, să știți că cea mai bună perioadă din an e luna iulie. În restul lunilor din an e destul de frig. Deși… există posibilitatea să fie răcoare și în iulie, însă, cu toate astea, din zona țărilor nordice ea rămâne luna cea mai prietenoasă din an.

Lots of hugs, my beautiful ones!
Mulțumesc că ați fost alături de mine până la finalul materialului și sper că v-a plăcut. ♥