Las mai jos câteva chestii care-mi trec prin minte când sparg timpul pe rețelele de socializare unde (încă) mai am cont.
• Nu mai e nici internetul ce a fost. Ar trebui să fim aici ca să ne simțim bine sau să găsim soluții pentru diverse chestii, în niciun caz să ne enervăm.
• Nu mai sunt nici oamenii ce au fost. Adică suflete frumoase, elegante, cu bun simț.
• Răutăți gratuite. Multe răutăți gratuite. Ceea ce mi se pare că în multe situații îi degradează pe oamenii care le emit.
• Mult timp pierdut aiurea. Adică fără folos, fără scop.
• Karma negativă. Mulți dintre noi încă mai trăim uneori cu iluzia că putem fi exemple pozitive, că putem educa practic prin exemplu. Adevărul e că procentajul e atât de mic încât abia dacă există. Pe de altă parte, un procent semnificativ de oameni ne privesc cu ură pentru toate realizările indiferent de cât de mult ne-am zbătut pentru ele, raportându-se obtuz doar la vârful iceberg-ului, mica parte vizibilă de la suprafața apei.
Morala ar fi că uneori nu contează cât de mult muncim, că oricum sunt emise răutăți (care uneori, când ne prind pe picior greșit, chiar ajung să ne atingă).
• Nu se merită. O oră pe zi hai-hui pe rețelele de socializare înseamnă 7 ore pe săptămână. O grămadă de timp în care aș putea să fac chestii care să-mi aducă beneficii notabile.
• În majoritatea cazurilor nimic nu e ceea ce pare. E și cazul meu, care pe net par sociabilă, dar sunt introvertită până aproape de limita ciudatului.
• Nu știu de ce încă mai postez, încă mă întreb singură asta. M-am tot gândit să mă despart de rețelele de socializare. De fapt, de câteva ori mi-a trecut prin minte chiar să închid și blogurile, să mă rup complet de internet, să nu mai știe nimeni ce fac, să trăiesc o viață simplă de care chiar nimeni să nu aibă habar.
Dacă simți nevoia să adaugi și alte puncte la mica mea listă, aștept cu drag completările în secțiunea de comentarii. Mă gândesc și eu că ar mai fi multe de spus, că sunt multe alte zone pe care nu le-am acoperit, dar nu mai am timp și energie pentru asta, nu acum.
Te îmbrățișez.
Mmmm… da! Ai dreptate. Cu multe chestii. Dar eu de blog nu ma rup. Am mai avut tentative, dar nu pot. Am constatat ca e singurul lucru de care chiar imi place sa ma ocup si in care imi pun resursele.
Blogul nu cred că e o rețea de socializare. Blogul e un spațiu în care scrii ce vrei și, dacă dorești,poți interașiona cu alte persoane prin comentarii. Însă scopul blogului nu este de a socializa.
Blogul nu este o rețea de socializare. De aceea singura referire la el a fost făcută separat de rețelele de socializare, fără a-l încadra în categoria asta.