Cu aluniţele la dermatolog. De ce m-am dus, cum a fost şi ce urmează?

În primul rând vreau să menţionez că doar pentru faptul că am mers la medic pentru a verifica nişte aluniţe nu înseamnă că sunt maniacă, ipohondră şi/sau în alte feluri similare. Pur şi simplu îmi iubesc corpul/organismul şi mă respect suficient de mult încât să-mi doresc să previn anumite “accidente” atunci când pot. Nu este nimic rău în a ne dori să fim cea mai bună versiune a noastră, iar asta nu se traduce doar prin multe cărţi citite, sport, alimentaţie sănătoasă şi călătorii care să ne dezvolte în alte moduri decât o poate face locul în care trăim în cea mai mare parte a timpului. Cea mai bună versiune a noastră este, în primul rând, sănătoasă.

Ştiaţi că melanomul (cancerul de piele) este cel mai răspândit tip de cancer la nivel mondial? Ştiaţi că este şi cel mai dureros dintre toate? Ei bine, prezentul pe care îl trăim are avantajul că putem să prevenim unele afecţiuni atât de grave prin faptul că putem face un control o dată la câţiva ani sau putem merge la consultaţie atunci când descoperim o aluniţă atipică. Dacă este o aluniţă periculoasă şi o depistăm la timp, o putem scoate (chirurgical sau cu laserul) şi putem evita astfel un “accident” neplăcut, acela de a ne trezi într-o zi că avem cancer. Cum credeţi că află 90% din oamenii de pe glob că au cancer de piele? Prin faptul că nu dau importanţă acestor aspecte şi nu fac nici măcar un control. O simplă consultaţie cred că poate fi gratuită cu trimitere de la medic, iar la clinicile private fără trimitere costă între 70 şi 120 de lei. Nu e o avere, aşa cum e cazul altor tipuri de consultaţii şi/sau investigaţii.

*ştiu că termenul medical pentru “aluniţe” este “nevi”, dar voi folosi cuvântul “aluniţe” pe tot parcursul materialului pentru că este un cuvânt pe care îl folosim majoritatea dintre noi, iar textul îmi doresc să fie pe înţelesul tuturor, dar şi uşor de parcurs

De ce m-am dus la dermatolog?

Trăiam foarte liniştită cu aluniţele mele şi niciodată nu mi-am făcut griji că una dintre ele s-ar putea transforma în timp în melanom. Deşi ştiam că e riscant să stau cu orele pe şezlong vara, recunosc că nu mă stresam. Asta până în urmă cu un an, când am văzut că mi-au apărut două aluniţe noi pe corp. Atunci am început să mă interesez pe tema asta şi am mers la medicul de familie. Am reţinut că trebuie să urmăresc acele două aluniţe (şi nu numai) pentru a vedea dacă în timp se măresc sau dacă îşi schimbă culoarea. Da, ambele s-au mărit, aşa că anul acesta am hotărât să fac pasul următor şi să merg la dermatolog pentru a vedea ce se întâmplă cu ele. Voiam să ştiu dacă sunt sau nu periculoase, dacă trebuie să le scot sau dacă pot să le ignor.

Cum a fost consultaţia pentru aluniţe?

A decurs duper ok. I-am arătat medicului dermatolog cele două aluniţe suspecte şi, suplimentar, am cerut părerea şi cu cele două pe care le am pe faţă, pe motiv că le urăsc, dorind să aflu dacă aş putea să le scot (auzisem că nu toate pot fi scoase). Partea bună e că a fost bine că m-am dus să mă interesez, una dintre cele două aluniţe apărute în ultimul an chiar e suspectă. Preferabil ar fi să o scot cât încă nu sunt probleme cu ea. Desigur, există posibilitatea să nu se transforme niciodată în melanom (cancer de piele), dar este “candidata ideală” să o apuce pe acest drum peste un an sau peste 50 de ani. Nu că n-aş avea ce face cu banii, dar de ce să risc să o ţin? Nu am nevoie de ea, ba chiar consider aluniţele ca fiind urâte :)). Dacă mi-aş permite, le-aş scoate pe toate, de pe tot corpul, exclusiv din punct de vedere estetic.

Ei bine, în cadrul consultaţiei mi-au fost explicate multe chestii. Dacă aveţi întrebări, nu ezitaţi să i le adresaţi medicului dermatolog, practic pentru asta există consultaţiile, ca să primim opinii avizate. Eu nu sunt de acord cu “Doctor Google”, de aceea prefer să merg la medic şi să întreb tot ce vreau să ştiu.

Ce urmează?

Mi s-a explicat foarte clar că este alegerea mea dacă vreau să scot aluniţa “suspectă” acum, peste un an… sau să n-o scot niciodată. Doar pentru că o aluniţă are caracteristicile necesare pentru a se transforma în melanom nu înseamnă că în 100% din cazuri se întâmplă asta. Poate e şi după noroc, aşa cum la fel de mult contează şi stilul de viaţă (ştim cu toţii câte chimicale ajung zi de zi în organismul nostru). Am hotărât să o scot pe viitor. Cu o aluniţă în minus nu o să fiu mai săracă :D. Prefer să o scot pentru că nu vreau să ajung la Doamne-Doamne şi să-mi spună “Ţi-am dat minte să te duci la medic când a trebuit, iar tu ai decis să iei soarta în mâinile tale şi să te duci cu aluniţa la mare, la soare, să o expui fără griji pe tot parcursul sezonului estival. Iar acum eşti aici, când ai fi putut să îţi trăieşti frumuseţe de viaţă pe Pământ”. Nope. Nu vreau să aud asta.

O să fiu fată cuminte şi o să am grijă de corpul meu atunci când pot. Iar în cazul acesta chiar pot să mă descotorosesc de o aluniţă. De 4 aluniţe, de fapt, căci am hotărât să scot alte 3 în afară de cea “suspectă”. Vor fi 3 aluniţe pe care le scot pentru că mi se par inestetice. Puteţi să mă judecaţi pentru asta. Don’t care. Corpul meu, regulile mele.

Aş vrea să fac pasul acesta în decursul acestui an. Nu pentru că mi-ar fi frică cu aluniţa aia mică şi suspectă, ci pentru că îmi place să pun în aplicare planurile pe care le am (fără să le amân la nesfărşit). Momentan mă gândesc cam în ce perioadă a anului să fac asta şi sunt în căutarea unei clinici (preferabil particulare, că e mai igienică şi mai bine dotată decât instituţiile medicale de stat). Am înţeles că scoaterea aluniţelor nu e o procedură complicată. Se face cu anestezie locală. În unele clinici, la cerere, se poate masa zona cu o cremă de tip anestezic slab înante de anestezicul injectabil (eu m-am bucurat să aud asta). După intervenţie se pune un pansament, mergem acasă şi revenim la control după câteva zile. Cică asta ar fi tot. O să vă povestesc eu mai exact după ce fac pasul acesta 😀 .