Vine o vreme în care scoatem capul din nisip şi nu ne mai comportăm ca în adolescenţă. Renunţăm la efervescenţă, la răutăţi, la multe chestii şi atitudini nefolositoare. Renunţăm, în tot acest proces, şi la a mai da vina pe alţii atunci când lucrurile nu merg bine şi când nu suntem mulţumiţi de ceea ce se întâmplă în vieţile noastre.
Când eşti dezamăgit de un om… nu e vina lui, ci e vina ta.
Nu e vina lui că tu ai ales să îi oferi timp, cadouri, încredere. Nu e vina lui că tu ai ales să-ţi pui baza în el. Nu e vina lui că tu ai ales ca dintre toţi oamenii să te bazezi tocmai pe el. E vina ta, a noastră, pentru tot ceea ce oferim cu anumite condiţionări. Am ajuns în punctul acesta, în care conştientizez lucrurile astea. Nu mai dau vina pe alţii pentru neajunsurile din viaţa mea ori pentru dezamăgirile de care am parte. Am ajuns în acel punct din viaţă în care accept că tot ceea ce mi se întâmplă este din vina mea.
Ce nu am reuşit încă să administrez corespunzător în viaţa mea sunt sentimentele. Unele sentimente. Mai am doar 4 oameni în viaţa mea cărora le ofer tot ce am şi de la care aştept ceva în schimb. Ofer timpul, tot sufletul meu, susţinerea şi încrederea de care au nevoie, atât în vremuri bune cât şi în vremuri grele. Şi mă aştept, doar de la ei 4, să-mi ofere uneori reciprocitate. Nu mereu, căci n-am nevoie de cineva care să mă salveze sau să mă dădăcească.
Ce mai am de învăţat? Să-mi păstrez încrederea şi să nu fac paşi înapoi, oricât de urât şi nedemn ar fi comportamentul oamenilor din jurul meu (adesea care nici nu fac parte din viaţa mea), căci pentru mine vremea să mă port ca o adolescentă a apus de mult timp. Maturitatea cred că începe cu a înţelege şi a accepta lucrurile pe care nu le putem schimba. A le înţelege şi a le accepta cu diplomaţie.
Sunt de acord! suntem 90% responsabili pentru tot ce se intampla in viata noastra. Totul depinde de alegerile pe care le facem, de drumul pe care il urmam si de deciziile proprii. Nu ia nimeni decizii in locul nostru. Restul e destin, sunt lucruri pe care nu le putem preveni dar ar trebui sa stim cum sa le facem fata.
As zice ca un cuvant mai bun este responsabilitate, nu vina (vina e unul dintre cele mai daunatoare sentimente ever). Abia ce am citit un lung text despre iubire si intr-un final am rezonat cu ce era scris acolo. Iubirea pura are la baza o profunda iubire de sine. Atunci cand te iubesti, poti sa oferi celorlalti si sa nu te astepti la absolut nimic inapoi. Eu am redus pana la nivelul de nici macar un multumesc sa nu ma astept. Daca il primesc, este minunat, daca nu, tot sunt bine 😀
E o atitudine foarte sănătoasă. Şi sunt perfect de acord cu tine, “responsabilitate” e un cuvânt mult mai potrivit atât în textul scris de mine cât şi în toate celelalte situaţiile şi gândurile similare.