Cum ne afectează lucrurile inutile din casă şi de ce e bine să scăpăm de ele? Ei bine, first things first. În ultima vreme am tot auzit şi citit despre “decluttering” încât am pus piciorul în prag şi am făcut-o. Termenul nu cred că are o traducere exactă în limba română. “Clutter” înseamnă dezordine, iar “declutter” este… a strânge dezordinea şi a scăpa de ea. Un fel de curăţenie, dar la un alt nivel.
Pe româneşte, decluttering este atunci când ne dăm seama că am strâns în casă tot felul de obiecte şi produse inutile, pe care nu le-am mai folosit de foarte mult timp sau poate chiar niciodată, dar de care vrem să scăpăm cu orice preţ. Aici se pot încadra următoarele:
• haine pe care nu le-am purtat în ultimii doi ani (nu, n-o să le mai purtăm, le ţinem degeaba);
• încălţăminte pe care o tot ocolim (Ştii pantofii ăia incomozi pe care am zis că poate îi mai purtăm o dată şi apoi îi dăm? N-o să-i mai purtăm, ci doar o să ne împiedicăm de ei prin casă.);
• diferite obiecte la care am meşterit chiar noi / proiecte DIY învăţate de pe net (multe prostii cu care am umplut debaraua şi pe care n-o să le folosim niciodată);
• multe cadouri nepotrivite pe care le-am primit de-a lungul anilor (uite, de asta fac eu liste de dorinţe, ca să nu dea oamenii banii pe prostii de care n-am nevoie şi pe care ajung să le arunc);
• obiecte cu valoare sentimentală (Ohoooo, juma’ din lucrurile din casă, nu-i aşa? Mai aruncă din ele, seriously! Ştiu că e greu, şi eu am trecut prin asta.);
• desigur, lista rămâne deschisă 😉
Deşi în general sunt o maniacă în ceea ce priveşte ordinea şi mama îmi spune că sunt “ca o soacră”, în ultimii ani am tot făcut curăţenie şi ordine. Am aruncat o chestie sau două, am rearanjat lucrurile, reordonat cărţile şi aşa mai departe. Dar ordinea nu mai are niciun sens în momentul în care lucrurile sunt sufocant de multe.
M-am întors în România de vreo două săptămâni şi mi-am dat seama cât de puţine chestii mi-au lipsit dintre toate pe care le-am lăsat în urmă atunci când mi-am făcut bagajul pentru a începe o viaţă nouă peste hotare. Foarte multe chestii de acasă din România le-am tot păstrat în ideea că “poate o să am cândva nevoie de ele” sau “pe asta n-am purtat-o niciodată, o mai ţin măcar cât să o folosesc de 2 ori”. Nu! Lucrurile pe care nu le-am folosit în ultimul an, maxim ultimii doi ani, nu le vom mai folosi niciodată. Le ţinem în casă doar pentru a ne încurca de ele, pentru a avea locuinţa înghesuită şi totodată încărcată emoţional.
De vreo două săptămâni aplic regulile de decluttering şi spun cu mâna pe inimă că n-aş fi crezut că o să mă simt atât de bine dacă arunc atât de multe lucruri. Apartamentul este mai spaţios, mai luminat, mai curat, mai fresh, mai pregătit pentru prezent şi viitor. Nu am vrut să fac loc pentru lucruri noi. Am vrut doar să mă eliberez de lucrurile inutile, să-mi fac ordine în casă şi în viaţă, să scap de tot ce nu mi-e de folos. E un sentiment extraordinar!
N-am crezut că o să mă simt atât de bine. Cred că n-aş fi crezut asta nici dacă mi-ar fi garantat cea mai bună prietenă. E ceva ce simţi abia atunci când eşti pus în faţa faptului împlinit. Şi este, fără exagerare, un sentiment greu de descris. Este un mix de eliberare, noi începuturi, prezent, viitor, prospeţime, linişte şi împăcare. Este o bună reţetă pentru cei/cele care vor să înceapă o viaţă nouă sau să pună bazele unui prezent mai frumos decât a fost vreodată trecutul.
Acţiunea de decluttering este oarecum un stil de viaţă sau o lecţie de viaţă. Ce am învăţat din toată curăţenia, ordinea şi lucrurile multe pe care le-am aruncat? Am învăţat să nu mai cumpăr tot felul de prostii şi să nu-mi mai aglomerez căminul şi viaţa cu lucruri inutile. Lucrurile acestea nu fac altceva decât să ne încarce cu energie negativă. În primul rând curăţenia într-un apartament plin de obiecte este un chin. În al doilea rând, apartamentul visurilor mele este unul aerisit, mereu fresh & impecabil.
Eu am spus “la revedere” multor lucruri inutile. Urmează să-mi iau adio şi de la altele şi o să fac asta cu zâmbetul pe buze ♥
Că bine zici! la capitolul haine am început și eu să mai dau din ele. Am triat serios, chiar am scăpat de vreo 20 de piese din garderoba noastră. Acum ar urma celelalte lucruri, care sunt mult mai numeroase și de care trebuie să mă ocup urgent! Risc să nu mai am loc pentru nimic în casă dacă nu le pun la punct!
Eu simţeam că am ajuns în punctul în care nu mai aveam loc de nimic şi pentru nimic. De unele dintre lucruri nu prea voiam să mă despart, însă mi-am pus întrebări precum “Când am folosit asta ultima oară?” şi “Oare o voi folosi curând?”. Şi duse au fost 😀 . Iar acum, că am făcut asta, mă simt mult mai bine. Starea aceasta de bine m-a determinat să scriu materialul, gândindu-mă că poate le va fi util şi altora.
😀 Am facut un decluttering din asta mai in toamna, dar din ala strict, de la mobilier, tv-uri, etc. Sper sa o conving pe mama sa mai facem unul acum in primavara, tot au mai ramas multe lucruri inutile dar de care ea se desparte greu. Are un bibeloi, un copilas din ala in pielea goala, ea ii zice ingeras, s-a si ciblit la baza, l-am pus de cateva ori in cutia de “dus la tara”si de fiecare data l-am gasit pus pe noptiera ei la loc de cinste 😀 Nu renunta usor la “lucrurile ei”.
Cunosc, cunosc si eu oameni care se ataseaza extrem de mult de unele lucruri. Eu ma bucur ca nu sunt asa :D.
Aș încerca o traducere…a te debarasa?
Da, merge varianta asta. Îți mulțumesc, Roxana! 😀