Arya – fetița care mi-a furat inima

Arya este amstaff-ul care m-a cucerit așa cum niciun alt câine nu cred că a făcut-o. Înainte să o cunosc am recunoscut că sunt genul care traversează când vede câini, chiar și atunci când ei sunt în lesă. Nu-mi explic de ce sunt atât de fricoasă, sau poate-i din cauză că mama (care e super prietenă cu toate animăluțele) a fost mușcată de câteva ori și i s-au făcut niște injecții creepy pe la spital. Cred că mie de injecții mi-e frică de fapt, nu de câini în sine. În fine. Ideea este că înainte de a o cunoaște pe Arya am întrebat ce aveam pe suflet… dacă o să mă muște sau dacă e pretențioasă cu oamenii. Acum îmi dau seama cât de nepotrivită a fost întrebarea mea, Arya având stăpâni de nota 10, ea la rândul ei neavând cum să fie altfel. Lecție importantă! Întotdeauna câinii sunt un fel de versiuni ale stăpânilor lor.

Când în sfârșit am făcut cunoștință cu Arya, am rămas blocată pe faptul că e foarte frumoasă și că are niște ochi cu care transmite că înțelege tot ceea ce vorbești cu ea. În viața mea n-am văzut o fetiță sau un câine care să fie atât de inteligent(ă). Orice i se spunea înțelegea. Am rămas blocată pe chestia asta. Pe cuvântul meu că înțelegea absolut tot ce i se spunea. Era ca și cum ai vorbi cu un om. Și avea o sclipire în ochi că se vedea că e fericită până la lună și înapoi (de mai multe ori).

I’m usually a cat lady. Dar întâlnirea cu Arya m-a făcut să rezerv un loc special în sufletul meu și pentru ea și frați de-ai ei de pe planeta asta.