A star is born. Uite un film care mi-a plăcut incredibil de mult și care a reușit inclusiv să mă emoționeze. Când a avut premiera în România am avut câțiva bloggeri din lista de facebook care au scris despre el și toate opiniile erau pozitive (inclusiv cele din partea cinefililor de sex masculin). N-am citit criticile lor de film în întregime, ci doar cât să văd în ce parte înclină fiecare dintre ei balanța.
Pe parcurs ce apăreau tot mai multe postări în feed-ul meu despre acest film, mi-a trecut fulgerător prin minte ideea că poate e un film popular pentru simplul fapt că îi are în rolurile principale pe actorul sexy Bradley Cooper și pe mai mult ca celebra Lady Gaga. Lumina reflectoarelor nu avea cum să nu fie atât de puternică ținând seama că pica fix pe ei doi. Părea un gând firesc faptul că puneam aproape involuntar succesul filmului pe seama personajelor principale.
Apoi, de-a lungul câtorva zile, când ascultam ceva pe youtube și piesele se schimbau automat la final, îmi intra câte o melodie din filmul A star is born. Unele dintre ele au rulat atât de des încât începusem să știu versurile. Și am zis “stop”. Era momentul să mă uit la o bucățică de trailer, să decid dacă vreau să văd filmul înainte de a ști prea multe versuri ale pieselor din film și înainte de a vedea prea multe rupturi din film în clipurile respective de pe youtube.
Am văzut o bucățică de trailer și am făcut rezervare la film. Dacă avea să nu-mi placă, asta era, măcar piesele erau drăguțe. Dacă avea să-mi placă filmul, păi cu atât mai bine, însemna că biletele au meritat banii.
Adevărul e că filmul A star is born mi-a depășit orice așteptare. Nu sunt eu cine știe ce fan Lady Gaga, însă filmul m-a cucerit până la lacrimi. Mi-era rușine, la final, când s-au aprins luminile în sala de cinema, că eu eram cu vreo trei șervețele mototolite în brațe. Mă bucur atât de mult că am fost să-l văd, iar acum piesele alea de pe youtube înseamnă pentru mine mai mult decât înainte, având acea încărcătură emoțională pe care am simțit-o în vreme ce vizionam filmul. Și mă gândeam apoi, în drum spre casă, să nu uit să caut pe net dacă Bradley Cooper are lansat vreun CD cu muzica lui, căci tare mi-ar plăcea să-l am în mașină. Are o voce care mă unge pe suflet.
P.S.: Nu merg eu foarte des la cinema (din considerente de timp liber destul de limitat), dar mă bucur că de data asta am făcut-o.