Pentru cine mi-e prieten pe Facebook şi/sau pentru cine a dat like paginii de Facebook a blogului IoanaRadu.com nu mai e o noutate că m-am apucat de YouTube.
Încerc. E o chestie nouă pe care vreau să o încerc. De ce vreau să o încerc? Uite câteva motive:
– pentru că am aproape 9 ani de blogging (sunt pregătită să ies din zona de confort, să învăţ lucruri noi din alte domenii, în paralel cu faptul că ţin pasul cu schimbările care se produc constant pe partea de blogging);
– pentru că îmi e un pic dor de perioada în care aveam o emisiune;
– pentru că, în ciuda faptului că m-am împotrivit curentului de vlogging, pare să prindă din ce în ce mai mult (în vreme ce blogging-ul începe să piardă teren);
– pentru că… dacă n-o fac acum, dacă nu mă apuc acum de YouTube, când pot experimenta primii paşi alături de mulţi alţi începători… o să-mi fie mult mai greu să mă apuc de YouTube mai târziu (mai ales că o să am de recuperat destul de mult, deci mai devreme e întotdeauna mai bine);
– pentru că îmi plac provocările uneori.
Cum se simt primii paşi în vlogging?
Grei, amuzanţi, grei… şi încă ceva. Gustul specific experienţelor noi. Eu mă bucur nu doar de faptul că observ susţinerea de care am parte din partea prietenilor şi chiar şi din partea oamenilor pe care nu-i cunosc, ci mă bucur inclusiv de tot acest proces de învăţare. Îmi place să fac primii paşi, îmi place să învăţ să fac lucruri noi, iar vlogging-ul îmi pare a fi o experienţă interesantă până acum.
Cu toate astea, sunt şi câteva chestii de care mă împiedic.
Mă uit la ceea ce fac şi nu mă pot abţine, nici măcar o singură dată, să nu comentez.
• La un video nu mi-a plăcut unghiul din care m-am filmat (cu telefonul chinuit pe nişte cutii astfel încât să fie cât de cât la nivelul ochilor mei).
• La alte câteva filmări nu mi-a plăcut că nu eram capabilă să mă uit în obiectiv, ci mă uitam în lateral cu vreo 5 cm. Distanţă mică, desigur, însă perceptibilă pentru cine s-a uitat la cele câteva video făcute astfel. Am văzut că uşor uşor corectez partea asta (yey!)
• Alt video a fost atât de slab luminat încât chiar eu am zis “pe ăsta l-am filmat cu bricheta?”. Efectiv nu mă pot abţine să nu găsesc bube, însă primii paşi în orice domeniu cred că sunt presăraţi cu “probleme”. Am fost la SH şi am luat o lampă, deci am rezolvat cât de cât şi problema cu lumina.
• Timpul… Deşi ştiu că filmările mai mari de 5 minute au slabe şanse să fie urmărite, am făcut greşeala de a posta până acum 2 sau chiar 3 filmări de peste 10 minute. Sper să mă învăţ să mai tai naibii din ele, că nimeni n-are atâta timp să se uite. Nici eu nu mă suport atât încât să mă uit aşa de mult la mine.
• Cadrul… sper să schimb ceva şi la partea asta.
• Montajul lasă de dorit. Am lucrat cândva cu Adobe Premiere 5.5 (când îmi montam emisiunea), însă laptopul meu se blochează şi la Movie Maker. O să găsesc, în timp, o soluţie şi pentru problema asta cu montajul. I’ll do my best.
• Muzica. Ştiu că lipseşte de pe ultimele video pe care le-am uploadat. Asta pentru că, sincer, îmi ia foarte foarte mult timp să găsesc melodii gratuite.
• Detaliile. Părul să fie ok, machiajul să fie ok, unghiile, cerceii, bluza… Dacă pentru mine contează toate chestiile acestea atunci când mă uit la alte vloggeriţe, mi se pare firesc să mi le impun şi mie. Sunt nişte chestii de bun simţ. Aşa le văd eu. Din respect pentru cei care mă urmăresc apar şi eu cât de cât ok.
În concluzie…
Sunt convinsă că mai am foarte multe chestii de învăţat. Cea mai grea parte, totuşi, mi se pare faptul că mă critic singură excesiv de mult şi nu ştiu cum să o las mai moale. Pe de altă parte, cea mai mare bucurie se resimte când văd că oamenii mă susţin, fie ei prieteni sau persoane care nici măcar nu mă cunosc. Mi-e greu să spun în cuvinte cât de mult contează susţinerea. În viaţă în general, nu doar în vlogging. Eu n-am avut parte de prea multă susţinere în viaţă, iar asta se simte prin faptul că, de exemplu, mă emoţionez când văd că oamenii se abonează la canalul meu de YouTube chiar dacă încă sunt la început şi nu prea fac eu mare lucru.
Sunt curioasă cât o să mă ţin de chestia asta şi, mai ales, ce o să simt peste câţiva ani când o să recitesc aceste rânduri.