În seara aceasta am fost pentru prima oară la un meci de hockey pe gheaţă. S-a terminat de vreo oră şi jumătate, dar încă mai am starea de euforie cu care am plecat de acolo. Ştiam că atmosfera de la meciuri nu se compară cu momentele în care le urmărim din faţa televizorului pentru că am mai fost până acum la meciuri de fotbal şi de baschet. Însă de când m-am mutat în Suedia mi-am dorit tare mult să merg şi la hockey, să văd cum e, să simt atmosfera şi de la un astfel de meci. Să iau pulsul tribunelor, dar şi pulsul sportului în sine.
Meciul la care am fost în seara asta a fost între echipele Sodertalje SSK şi MODO Hockey. Deşi sala de la Scaniarinken n-a fost atât de plină pe cât mă aşteptam, având în vedere că echipa Sodertalje SSK este a acestui oraş, suporterii au întreţinut atmosfera destul de bine. Aş fi strigat şi eu cu ei, dar încă nu ştiu suedeza :)). Ai noştri (Sodertalje SSK) au condus cu 3-0 după primele 2 reprize, însă finalul celei de-a treia reprize a făcut ca scorul să fie de 3 la 2. We won! ♥
Un meci de hockey pe gheaţă are 3 reprize a câte 20 de minute (însă o repriză poate ajunge la 30-40 de minute, având în vedere că se opreşte cronometrul ori de câte ori trebuie repus puc-ul în teren). Iar pauza dintre reprize este de 15 minute.
E un sport extrem de interesant şi are un coeficient de agresivitate mai mare decât în cadrul altor sporturi de echipă. Lovirile de marginile terenului (cred că sunt din plexiglas) sunt apă de ploaie pe lângă pumnii care şi-i îmaprt uneori jucătorii între ei. Meciul de azi s-a oprit de 4 ori din cauză că unii jucători au fost prea agresivi. Iar când se întâmplă asta, respectivii sunt trimişi vreo 3 minute în nişte spaţii special amenajate, separate de restul jucătorilor care aşteaptă să intre în teren. Tot azi, în timpul meciului, unul dintre jucătorii echipei adverse şi-a rupt crosa. Am zis că e un sport agresiv, da? Plus că e periculos cu patinele când unul dintre jucători ajunge pe jos. Eu am remarcat vreo 3 jucători din echipa Sodertalje SSK, iar cel mai agresiv dintre ei mi s-a părut a fi cel cu nr. 9 – Viktor Andersson. M-am bucurat de fiecare dată când a lovit un jucător din echipa adversă.
În prima pauză am ieşit din sală să-mi iau o apă minerală. Sala este practic înconjurată de un culoar larg, iar pe culoarul respectiv, de jur împrejurul sălii, sunt 4 toalete, un magazin maaaare cu produse pentru suporteri (tricouri, fesuri ş.a.m.d.), un restaurant, un pub şi un chioşc cu burgeri, chips-uri, ciocolată şi chestii de băut. Sticla de apă minerală la jumate a costat 12 lei (25 coroane suedeze). Mi-a desfăcut-o când am plătit şi mi-a dat-o fără dop, ca măsură de precauţie să nu cumva să arunc în jucători pe teren. Deşi, fie vorba între noi, nu ne-a controlat nimeni la intrare, puteam să am obiecte dubioase în buzunare. Tot pe coridorul cu pricina sunt şi câteva măsuţe şi câteva vitrine cu medalii, crose vechi şi alte obiecte de valoare pentru echipa locală – Sodertalje SSK. La a doua pauză n-am mai ieşit din sală. Cu ocazia asta am văzut pe tabelă numele fiecărui jucător, dar şi date despre ei. Am aflat astfel că jucătorii echipei locale au între 20 şi 35 de ani.
M-am bucurat că a câştigat echipa oraşului în care locuim şi mi-a plăcut inclusiv momentul final, când jucătorii vin în dreptul suporterilor şi dau cu crosele în gheaţă în ritmul în care noi aplaudăm. Pentru mine meciurile reprezintă o modalitate prin care mă deconectez de la orice altceva. Fiecare meci în parte are o anumită emoţie.
Acesta a fost primul meci de hockey pe gheaţă la care am fost, însă ştiu sigur că n-a fost şi ultimul. Dacă vreodată ajungeţi în Suedia în perioada în care sunt meciuri (septembrie-martie) şi vă plac sporturile în general, cu siguranţă trebuie să bifaţi experienţa asta! Trust me! Merită fiecare leu! Şi dacă tot am adus vorba de bani, noi biletele de azi le-am luat cu 70 de lei bucata (adică 150 de coroane suedeze). Un pic cam scumpe, dar la cât de bine m-am simţit chiar spun cu mâna pe inimă că s-a meritat fiecare leu. ♥
P.S.: Nu contest faptul că am o atracţie aparte pentru sporturile agresive. Alte experienţe pe care vreau să le bifez pe viitor sunt nişte meciuri de MMA şi de box.
Felicitări Ioana. Mi-a plăcut comentariul despre meci, foarte detaliat. Te pup
Mulţumesc mult! 😀