O zi în Søndervig

Am avut doar vreo 20 de ore petrecute pe teren danez, dar aleg să scriu despre experiență pentru că este cu mult diferită față de cum mă așteptam să fie. Pură realitate. A fost ca și cum aș fi aterizat pe altă planetă, dar cu ceva influențe de pe Terra. Really really strange experience. Am decis să trecem prin Danemarca la întoarcerea din Norvegia, iar planul era să stăm la danezi vreo 2-3 zile, să ne oprim într-o zonă cât de cât turistică, undeva în partea vestică a țării, cât să putem să ne răcorim în Marea Nordului și să alergăm pe frumoasele plaje de acolo (pe care le văzusem pe internet și păreau de vis). Înainte de a pleca în vacanța asta, așa cum facem de fiecare dată, am stat multe ore cu laptopul în brațe și am scotocit internetul în ideea de a opta pentru o locație bună, astfel alegând Søndervig. Ei bine…

Era cam mijlocul lunii iulie, deci vremea în mod normal era prietenoasă. Am intrat în Danemarca pe la unul dintre cele mai nordice puncte, Hirtshals, și am mers câteva ore cu mașina până în Søndervig, zona turistică pe care ne-o alesesem și pe care abia așteptam să o vedem, urmând a fi oaza noastră de relaxare pentru câteva zile. Dacă lucrurile au fost ok până am ajuns acolo, și prin “ok” a se citi că mai toată zona de nord-vest a Danemarcei ni s-a părut la fel de pustie ca într-un film apocaliptic (sate și orășele fără picior de om, în schimb am văzut câțiva pisoi și câțiva arici), ei bine… când am ajuns în Søndervig am avut un mic șoc 😀 .

Ne-am dat jos din mașină, am vrut să mergem pe plajă, iar când eram la vreo 20 de metri de apă ne-am întors și ne-am chinuit să ajungem întregi înapoi la mașină, unde ne-am baricadat și ne-am uitat unul la altul până ne-a bușit râsul. N-am putut avea altă reacție. Am râs amândoi, iar apoi ne-am uitat unul la celălalt și ne-am întrebat “Unde naiba am ajuns?”, după care a urmat o altă sesiune de râs. Bătea atât de tare vântul încât ne temeam ca nu cumva să ne ia pe sus. Cu tot cu mașină. N-am știut până în acel moment cât de furioasă este Marea Nordului în zona asta spre Danemarca, motiv pentru care mai toată coasta de vest e împânzită cu turbine eoliene. În plus, cu ocazia asta, am aflat că 24% din energia electrică folosită în Danemarca este energie eoliană. Cred că este țara de pe glob cu cea mai mare pondere a energiei eoliene în totalul consumului intern. Am învățat asta the hard way, fiind acolo, ținând piept vântului (sau, mai degrabă, încercând să nu-mi iau zborul).

De ce alesesem noi tocmai Søndervig? Pentru că părea a fi una dintre cele mai bune opțiuni de pe coasta de vest a Peninsulei Cimbrice. Søndervig este un sat de vacanță cu ieșire la mare, un sat care cuprinde sute de case și vile, cât și hoteluri și campinguri, o destinație turistică destul de îndrăgită (conform internetului). Și eram acolo în luna iulie, când vremea ar fi trebuit să fie extrem de prietenoasă. Între noi fie vorba, după aproape 2 ani locuiți în Suedia, zău că nici acolo nu e luna iulie atât de neprietenoasă ca-n Danemarca.

Niște optimiști din fire, am zis totuși să dormim și să-i mai dăm o șansă Søndervig-ului în ziua următoare. Cine știe, poate ne trezeam cu soare nebun și făceam întrecere care să ajungă primul la mare și să se arunce în valuri. Dar ne-am trezit și am dat de același vânt nebun. Am luat pe noi hainele cele mai groase din bagaj și am străbătut cam 150-200 de metri de dune de nisip până am ajuns la Marea Nordului. Superbă, într-adevăr, dar vântul n-a fost nicicând mai sălbatic decât acolo. Nisipul era ridicat în aer și venea spre noi din toate direcțiile, de parcă am fi fost în mijlocul unei tornade. Ne-am ținut echilibrul, am râs ca nebunii de noi și de planurile pe care le avem, am făcut câteva poze încât să nu îndrăznim să uităm vreodată că locul chiar e frumos, în ciuda vântului de acolo, iar apoi ne-am chinuit să ajungem întregi înapoi la mașină.

Gluma noastră, după toată aventura asta, e că Søndervig oferă detartraj bio gratuit :)). Dunele de nisip, curenții de la Marea Nordului și vântul nebun de acolo… sunt o combinație pe modelul “poți fugi, dar nu te poți ascunde”. Aveam nisip inclusiv în păr, în urechi și pe dinți. Atât de mult nisip pe dinți încât am ajuns la gluma aia cu detartrajul gratuit și natural.

Am dezertat. Am decis să mergem să mâncăm și apoi să fugim cât mai repede de acolo, gândindu-ne că nu avem ce face 2-3 zile în zona respectivă.

Ca să nu zic că n-am fost deloc o turistă, l-am chinuit să intre cu mine într-un magazin cu suveniruri. Îmi place să fac asta, să văd cam ce suveniruri oferă fiecare țară sau fiecare zonă în care ajung. Mi se pare că lucrurile mărunte și aparent neînsemnate au capacitatea de a spune ceva despre oamenii din locurile respective. Mi-am aruncat ochii prin magazinul plin cu suveniruri și apoi am plecat de acolo. N-am luat nimic, că m-am obișnuit să nu mai cumpăr lucruri de care nu am nevoie și de care să mă împiedic prin casă. Sunt o fată practică 😀 .

Ne-am luat la revedere de la Søndervig mult mai repede decât ne așteptam și ne-am îndreptat spre Germania.

Per total, câtă vreme am traversat Danemarca din nord până în sud, de la Hirsthals până la Padborg, cu tot cu mica noastră oprire în Søndervig, am făcut cam 450 km. Toată zona asta daneză a fost destul de anostă. Danemarca mi se pare un mix între Norvegia și Anglia, ca și cum ar fi o țară formată din chestii împrumutate de colo și de colo, fără ceva care să-mi indice clar că țara aceasta are ceva ce nu există în altă parte. Cu toate astea, e ceva fermecător acolo și vreau cu tot dinadinsul să ajung cândva și în zona estică a Danemarcei, să cercetez Copenhaga și poate și alte zone. Nu renunț eu atât de ușor. Nici la Danemarca și nici la alte chestii care cred eu că sunt importante. Până atunci să fie sănătate și putere de muncă, căci fără astea două nu cred că poate fi împlinită vreo dorință 😀 , fie ea turistică sau de orice alt fel.

Cheers, my beautiful ones!