O zi în orașul ceh Karlovy Vary

Mi-e gândul numai la vacanțe și la alte momente frumoase, cu atât mai mult acum că sunt în sesiune și n-am nicio șansă să-mi fac bagajul și să plec. Însă, dacă lucrurile stau astfel, m-am gândit că aș putea să scriu despre unul din locurile frumoase pe care le-am văzut și cumva să retrăiesc momente de atunci în gând. Azi, pe blog, e timpul să-i rezerv un material întreg orașului Karlovy Vary din Cehia.

Cu Karlovy Vary mi se potrivește la fix vorba conform căreia nu știm niciodată încotro ne duce drumul. Nu credeam că o să ajung prea curând în Cehia, nici măcar în momentul în care am pornit la drum, planul fiind să ne-ntoarcem în România o vreme (din Suedia) și să ne oprim doar în câteva țări. Cehia nu era printre ele. Cert este că nici nu-mi mai amintesc de ce am schimbat ruta, dar în momentul în care am decis să facem asta am căzut de acord să vedem ceva pe acolo, să nu ocolim degeaba :D. Și așa am ajuns să ne oprim în prima zi pe pământ ceh tocmai în orașul Karlovy Vary.

N-a fost tocmai o oprire la nimereală. Prietenul meu cunoștea orașul de când a locuit în Cehia, iar dacă drumul nostru în vara respectivă depășea 4.000 de km, ce mai erau vreo 200 de km în plus pentru a-mi arăta și mie orașul menționat? O nimica toată 😀 .

Cum a fost Karlovy Vary la prima vedere? Un mic oraș de bogați, la poalele Munților Metaliferi. Am auzit că așa i se mai spune și, pe bună dreptate, arată a orășel de bogați, cu arhitectură inedită și marmură oriunde întorci privirea. Iată câteva poze de acolo:

Ultima fotografie din cele de mai sus este dintr-o toaletă publică, la care se ajungea printr-un coridor lat placat cu marmură gri pe jos și pe pereți (integral), ca mai apoi baia să arate așa cum se vede, cu marmură sau granit roșiatic, cât și vitrine luminate ce adăposteau diferite obiecte. Taxa era de 1 euro dacă nu mă înșel, ceea ce nu diferă cu mult față de taxele toaletelor publice de la noi, care-s în jur de 2 lei. Dar curățenia și modul de prezentare cu siguranță sunt diferite.

Pozele în care apar înfofolită cu eșarfa aeea mare nu au nicio conotație religioasă :D, ci doar am nimerit o zi răcoroasă și ploioasă de iulie, astfel că neavând umbrelă m-am descurcat și eu cu ce era mai la îndemâna mea. Cred că pe toată durata vacanței respective, în jur de două săptămâni cu totul (din care doar o zi în orașul Karlovy Vary), am purtat eșarfa aceea mare cât o pătură :)). Foarte utilă achiziția, cred că de pe la H&M am luat-o. Nu e o chestie specială, dar ține de cald și e foarte comodă, ceea ce o face perfectă pentru zilele răcoroase.

În zona construcției albe, cât și în zona construcției cu stâlpi mari din piatră sunt câteva izvoare cu apă fierbinte care atrag mulți turiști. Așa am descoperit de ce peste tot se vând sub formă de suvenir niște cești un pic ciudate. Turiștii practic le cumpără pentru a bea apă de la izvoarele ce se găsesc aproape prin tot orașul.

Karlovy Vary este de fapt un oraș stațiune balneară, fondat pe baza izvoarelor cu apă fierbinte, fiind 13 izvoare principale și în jur de 300 izvoare mai mici. Are puțin sub 50.000 de locuitori, deci cam jumătate din populația Târgoviștei, ca să vă faceți cât de cât o idee în privința asta. Un orășel la poalele Munților Metaliferi, dar un orășel de bogați, loc în care au venit de-a lungul timpului mai multe personalități pentru a-și găsi inspirația cât și din alte motive, precum tratamente SPA, iar aici amintesc de J.S. Bach, Ludwig van Beethoven, Frédéric Chopin, Feodor Dostoievski, Sigmund Freud, Goethe, Karl Marx, Morgan Freeman și Michael Douglas. Și dacă tot am încheiat șirul cu oameni din industria filmului, se cade să menționez că orășelul Karlovy Vary este cunoscut în lumea întreagă și pentru Festivalul Internațional de Film Karlovy Vary, unul dintre cele mai vechi festivaluri din lume și unul dintre cele mai mari evenimente dedicate filmului din Europa.

Orașul Karlovy Vary a fost fondat în anul 1370 de împăratul german Carol al IV-lea. Până în anul 1945 denumirea orașului a fost Karlsbad (în traducere din germană înseamnă “Băile lui Carol”), iar după 1945, odată cu expatrierea germanilor, numele orașului s-a schimbat în Karlovy Vary (care înseamnă tot “Băile lui Carol”, dar în limba cehă).

Apropo de limbi vorbite, nouă ne-a fost destul de greu să ne orientăm prin unele zone ale orașului pentru că majoritatea oamenilor nu vorbesc engleză, ci doar cehă, germană și alte limbi înrudite cu acestea două. Adevărul e că de câțiva ani parcă am un regret pentru faptul că n-am învățat limba germană în școală, părându-mi mult mai utilă decât franceza și italiana, pe care le-am studiat în paralel cu limba engleză (dar pe cea din urmă o consider fără niciun dubiu utilă, pentru că ne ajută să ne descurcă aproape oriunde în lumea asta). Germana era bine s-o fi studiat alături de engleză și cred că lucrurile stăteau un pic altfel. Fie doar să învățăm bazele ei și tot ne-ar fi fost de folos mai devreme sau mai târziu. Din păcate singurul cuvânt pe care îl știu în germană este “zwei” (doi), că îl folosea profesorul de logică din liceu atunci când ne asculta și ne prindea cu lecția neînvățată :)).

Una peste alta, ca o concluzie a norocului de a fi vizitat orașul Karlovy Vary din Cehia, pentru că a fost într-adevăr noroc faptul că am schimbat drumul spre România și am reușit să trec pe acolo, simt că am adăugat o cărămidă nouă și aparte la construcția sufletului meu. Pentru că fiecare bucurie a unei călătorii, a unei îmbrățișări, a unei experiențe, fiecare bucurie își face loc în sufletul nostru cu promisiunea de a sta acolo pentru totdeauna sau până când memoria va începe să se erodeze.

După ziua petrecută în Karlovy Vary am mers în Praga, capitala Cehiei care e relativ aproape, la doar 130km. Chiar dacă orășelul Karlovy Vary este dichisit până în cele mai mici detalii, Praga mi-a plăcut mult mai mult, ba chiar într-atât încât să-mi promit că mă voi întoarce cândva acolo. Dacă vreți să vedeți articolul pe care l-am scris despre Praga, îl găsiți aici ♥.

Lots of hugs!