În vizită la Muzeul CFR din București

Am tot amânat materialul de astăzi pentru că mi-am dorit să-l pot scrie într-o lumină pozitivă, să nu desființez o locație doar pentru că nu am rezonat cu ea așa cum m-aș fi așteptat. Dar, cumva, gustul pe care-l am este același ca în minutele în care mă plimbam pe acolo. Muzeul CFR din București este o împletitură dintr-un fir bun și două mai slabe. Deci au fost și lucruri care mi-au plăcut, dar nu suficiente încât să fie un echilibru, talerul cu aspecte negative fiind mai încărcat un pic. Și-mi pare rău că scriu lucrurile astea, zău că îmi pare rău, chiar am tras de timp să pot altera un pic sentimentul cu care am plecat de acolo. Dar n-am reușit să-l schimb, în ciuda chestiilor pe care le-am punctat în minte ca fiind bune. Haide să vedem ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut acolo. Menționez totuși, încă de pe acum, că Muzeul CFR merită totuși văzut, mai ales dacă ești în zonă și cu atât mai mult atunci când ai de așteptat un tren și ai vrea să umpli acel timp cu ceva. Nu e mare, nu-ți va ocupa mult timp, având 3 încăperi și două holuri de legătură.

Muzeul CFR din București se află chiar în Gara de Nord, în zona primului peron din partea dreaptă. Biletul de intrare costă doar 4 lei pentru adulți și 2 lei pentru copii, elevi, studenți și pensionari. Oricum 4 lei e o sumă mică, merită să mergi câteva minute acolo și să vezi una-alta.

Eu sunt o împătimită a trenurilor de când mă știu. Urăsc autobuzele, autocarele și alte mijloace de transport similare. Îmi plac trenurile pentru că drumul e lin, fără gropi, curbe strânse, frâne bruște sau plase primite în cap. Pe ruta pe care merg eu nu prea e nici aglomerație (cu excepția trenurilor care circulă la orele la care oamenii merg spre muncă și înapoi). Spațiul pe care-l am în tren e net superior spațiului din orice alt mijloc de transport în comun. Dar, din nou, asta poate fi și pentru că pe ruta Târgoviște-București nu-i chiar așa aglomerație la orele la care merg eu. Oricum e muuuult mai bine decât să merg în picioare într-un maxi-taxi și să mă dezechilibrez la fiecare curbă, groapă și/sau frână.

Am decis că vreau să merg la Muzeul CFR din București tocmai pentru că îmi plac foarte mult trenurile. Am mers singură la muzeu într-o zi în care ajunsesem în București pentru o intervenție stomatologică. Aveam destul timp cât să vizitez muzeul, așa că n-am ratat experiența asta. Am mers până la primul peron din dreapta și am zărit o poartă în depărtare. M-am dus către ea cu entuziasm, am intrat într-o curte mică unde era o frumoasă locomotivă veche, după care am intrat în muzeu.

Nu știam de unde să-mi iau biletul. M-am oprit la intrarea în muzeu și m-am uitat în stânga, apoi în dreapta… Am văzut pe cineva și am întrebat de unde aș putea să-mi iau bilet. Mi s-a făcut semn să intru, să vizitez, iar în sala următoare voi găsi o doamnă de la care îmi voi putea lua biletul. Ooook. M-am uitat rapid la câteva exponate și mă stresam deja la ideea că poate ar trebui mai întâi să merg să-mi iau biletul, să nu mă vadă cineva și să se ia de mine că admir ilegal exponatele, că încă nu aveam biletul deci încă nu aveam dreptul de a vizita.

Din prima încăpere am trecut sfioasă într-un fel de hol unde se găseau două compartimente de tren, mai exact niște replici ale unor compartimente de trenuri vechi. Primul era complet din lemn. Băncuțe, lambriuri, podea, totul era realizat din lemn. În loc de fereastră era o plasmă pe care rulau imagini ca și cum chiar aș fi fost în tren și m-aș fi uitat pe geam. Mi s-a părut extrem de interesantă ideea aceasta, aducându-mi aminte de muzeele pe care le-am vizitat în Suedia. E frumos să poți testa anumite experiențe în cadrul vizitelor la muzeu, chestia asta dând vizitării o încărcătură aparte, vizita în sine întipărindu-se altfel în memorie. De la a vedea până la a experimenta este un pas mare. Am stat eu frumușel și m-am bucurat în compartimentul acela din lemn, apreciind efortul depus de cei care l-au realizat și cei care au venit cu ideea acelei plasme, ca mai apoi să merg în următorul compartiment. Acest al doilea compartiment era căptușit cu catifea de un roșu sângeriu, roial, dând locului un aer aparte. Am tot așteptat să se elibereze pentru a putea intra, dar câțiva vizitatori se făcuseră destul de comozi acolo și le dădeau copiilor de mâncare, cu lingurița, din niște castronele. Mi-am zis că o să intru acolo mai târziu, când plec, nu-i problemă.

A doua mare încăpere a muzeului avea ceva ce mi-a plăcut super super mult! Pentru asta se merită să mergi la Muzeul CFR din București! 😀 E o dioramă extrem de mare. Stai așa, că nici eu nu știam ce e o dioramă, dar am citit pe un afiș acolo că așa se numește. Aceasta e o reprezentare 3D a unui peisaj, folosită adesea în muzee. În cazul de față este un peisaj cu câmpie, dealuri și munți, peisaj traversat de trenuri care circulă pe niște șine și care se opresc de fiecare dată când micile semafoare arată culoarea roșie. Asta cred că-i cea mai grozavă atracție a muzeului. Te vei bucura de ea indiferent de vârstă! Trust me 😀 ! Circulă trenulețele alea pe acolo într-o veselie! ^_^

!!! Undeva lângă dioramă vei observa o doamnă care o controlează din calculator. Dumneaei este și cea care oferă biletele de vizită la muzeu și încasează banii. E cu fața spre dioramă și cu spatele spre vizitatori (așa e gândită situația, nu e vina dumneaei), dar te întâmpină cu zâmbetul pe buze și te întreabă ce fel de bilet vrei. Am cerut întreg, desigur. Elevă nu mai sunt demult, iar facultatea am terminat-o de aproape 6 ani 😀 .

În aceeași încăpere cu diorama sunt și vitrine cu replici ale unor trenuri, mai vechi și mai noi, la scară mică. Sunt frumușele de văzut pentru cei ca mine, cărora le plac trenurile. Dar nu mă pot abține să nu zic că am văzut replici mai frumoase la un băiat din lista mea de facebook, un tip pe care l-am cunoscut chiar prin intermediul acestei pasiuni pentru trenuri. Colecționează machete de trenuri și are câteva modele mai frumoase decât cele de la muzeu.

În timp ce mă îndreptam către a treia încăpere din muzeu, am trecut printr-un mic spațiu de legătură, o zonă cu un panou de comandă a macazurilor. Ei, ce nu mi-a plăcut aici este că am văzut două telefoane vechi bandajate de panoul respectiv cu scotch lat. Efectiv prinse acolo ca nu cumva să le iei și să le bagi în geantă. Îmi imaginez că în trecut or fi fost niște oameni prost crescuți care s-or fi jucat cu receptoarele respective, dar nu cred că le-au spart și nici nu le-au mâncat. Sincer, în multe muzee din străinătate avem voie să punem mâna pe exponate și să ne imaginăm cum era când oamenii foloseau lucrurile respective, să putem simți muzeul ca pe ceva mai mult decât o vitrină la care să ne holbăm. Am prins și eu telefoanele vechi, știu receptoarele alea, dar parcă tot mi-ar fi plăcut să ridic unul dintre ele și să-l duc la ureche. Una peste alta, nu doar că nu avem voie să le ridicăm, fiind prinse cu scotch lat, dar nici să le atingem nostalgici cu un deget mic nu ne este permis.

Mesajul “VĂ RUGĂM NU ATINGEȚI EXPONATELE! VĂ MULȚUMIM PENTRU ÎNȚELEGERE” este printat pe atât de multe coli A4 plasate strategic prin tot muzeul încât îți va rămâne întipărit în minte și te va bântui tot restul zilei sau chiar un pic mai mult.

În cea de-a treia încăpere a Muzeului CFR sunt diverse birouri, panouri și obiecte. Dacă nu mă înșeală memoria, am văzut niște bilete vechi de tren, cele mici și dreptunghiulare, din carton maroniu. Mi le amintesc de când eram mică.

Am dat și de o frânghie ruptă într-un loc, având rolul de a ține curioșii la o distanță mică/decentă de exponate. Dar era ruptă și se vedea într-un fel. Mai-mai că m-aș fi oferit să cumpăr eu una pentru a fi înlocuită.

Una rece, una caldă. Mi s-a părut extrem de interesant că există un ghid audio gratuit ce poate fi descărcat pe diferite dispozitive cu Android, iOS ori Windows. Trebuie descărcată aplicația izi.TRAVEL, iar apoi să căutăm “Muzeul Căilor Ferate”. Mie mi se pare super când văd că România ține cât de cât pasul cu schimbările, se adaptează cât de cât la partea asta cu tehnologia.

Anunțul acesta l-am găsit într-unul din tablourile din muzeu. Multe alte tablouri similare erau goale (practic doar ramele). Eu aș fi pus ceva provizoriu în ele, până gândeam o soluție, nu le-aș fi lăsat așa goale. Niște articole vechi despre trenuri sau măcar niște fotografii cu trenurile noi și frumoase care circulă în România. Știu că a fost și un concurs pe Facebook la un moment dat în care m-am înscris și eu și pentru participare trebuia să încarc maxim 5 fotografii cu trenuri (fotografii care să-mi aparțină). Era ok, zic eu, dacă cele mai bune fotografii din competiția respectivă ar fi fost printate și puse în tablourile acelea goale de la Muzeul CFR. Ar fi fost o frumoasă pată de culoare, un mod ieftin prin care puteau fi umplute (măcar provizoriu) ramele cu pricina. Și îmi amintesc cât de frumoase erau unele trenuri din fotografiile participante. S-ar fi împletit interesant cu obiectele vechi pe care le-am văzut în ultima încăpere a muzeului, devenind un mix de nou și vechi.

Cam acesta a fost Muzeul CFR din București. La plecare am trecut din nou prin holul cu cele două replici ale compartimentelor de tren, dar copiii încă erau hrăniți acolo, schimbați de haine, era o zarvă totală… N-am mai așteptat să intru în compartimentul acela frumos, deși îmi doream. Și nu m-am enervat pe situație și nici n-am simțit nevoia să spun ceva. Părinții și bunicii copiilor erau evident chiar ei epuizați și enervați de situație. Uneori e ok să empatizăm.

În concluzie sunt de părere că avem atât de multe lucruri frumoase în țara asta, dar nu avem oameni competenți și suficient de pasionați de ele încât să se implice să le pună în lumina pe care o merită. Muzeul acesta ar fi putut fi mult mai frumos de atât. Potențial există și investiție se vede. Cele două replici ale compartimentelor de tren sunt grozave, plasmele din interiorul lor sunt achiziții care au meritat a fi făcute pentru o experiență mult mai frumoasă a vizitatorilor, diorama cu trenulețe e fantastică, vitrinele sunt ok și ele (în alte muzee de la noi am văzut vitrine ponosite, dar la Muzeul CFR sunt ok), pereții sunt curați și au design-ul cu acele multe rame (în care probabil s-au gândit să pună ceva… dar nu se știe ce anume și nici când…).

Per total mă bucur că am fost acolo, chiar dacă mă așteptam să văd mult mai multe. Cred totuși că Muzeul CFR din București merită văzut. Nu știu exact dacă să-ți spun să te duci special pentru el, dar dacă ești vreodată prin zona Gării de Nord merită să treci pe acolo.

Biletul de intrare la muzeu este de 4 lei pentru adulți și 2 lei pentru copii, elevi, studenți și pensionari. Programul este de miercuri până duminică între orele 10:00 și 16:00. Dacă mă aștepți vreodată pe mine la gară și te plictisești… poți să te duci un sfert de oră la muzeu 😀 . Nu ar trebui să-ți ia mai mult de atât să te plimbi pe acolo.

Lots of hugs!